23 martie 2013

Impresii de la intalnirea cititorilor cartilor Cedrii Sunatori ai Rusiei

La sfârşitul lunii august 2012 a avut loc o întâlnire internaţională a cititorilor cărţilor Cedrii Sunători in Ungaria. Ca şi locaţie a fost in partea vestică a Ungariei aproape de graniţa cu Slovenia in satul KISRAKOS. După 12 ore de mers cu maşina am ajuns la destinaţie. Aici ne-au întâmpinat gazdele noastre Bela şi Anamaria cu o deosebită căldură şi pot să spun că ne-am familiarizat repede cu locul şi oamenii de aici, nu doar gazdele ne-au primit cu o deosebită deschidere ci si ceilalţi care erau “participanţi” ca si noi la această întâlnire. Prima impresia a mea era ca toţi erau de ai casei dar dupa ce am stat de vorba cu ei am înţeles că unii de acolo de fapt erau ca si noi, la prima întâlnire.
Ne-am instalat corturile, am facut un duş în aer liber dupa care am “bucătărit” cu gazdele un BOGRACS de 30 de litri, vegetarian deosebit de gustos făcut la un mic foc de tabără la care au început tot feluri de discuţii:
-despre volumele traduse pînă acum, cum este perceput impactul acestor cărţi în rândul lumii moderne
-despre relatia omului cu natura şi în special relaţia omului cu animalele sălbatice (gazdele noastre ne-au povestit despre viaţa cerbilor care sunt vânaţi lîngă casa lor si cum se luptă cu vânătorii pentru a proteja viaţa animalelor sălbatice, ne-au povestit despre călătoriile lor în savana Africană şi au fost teme foarte interesante despre reacţia animalelor la acţiunile noastre de dominare, respectiv de frică faţă de ele)
-despre importanţa gasirii soiurilor de plante, de pomi fructiferi care nu au fost modificaţi genetic. Pomi fructiferi care rezista la condiţile meteorologice si nu necesită îngrijire cu diverse soluţii chimice. Pomi ale căror roade sunt mai slabe din punct de vedere cantitativ dar superioare calitativ. Am stabilit că a doua zi o să vizităm pe cineva care ne poate da mai multe informaţii legate despre pomii fructiferi “străbuni”.
Nu am simţit cît de repede trece timpul, doar copilaşii care au fost cu noi doreau să meargă la culcare, era şi cazul că deja trecuse de miezul nopţii. Astfel că fiecare cum am simţit ne-am dus la culcare unii au mai rămas să povestească. Pe cer au început să apară nori şi se puteau urmări jocul de lumini ale fulgerelor.
A doua zi dimineaţa am plecat în vizită la cineva care avea pomi fructiferi din soiuri vechi. Acesta ne-a povestit despre istoria locului (anii 900-1000) şi cum au fost deportaţi de armata Austriacă oameni din Ardeal să stea să aibe grijă de graniţa de pe atunci şi acestia au avut o alimentaţie bazată mai mult pe hrană vegetariană.
Am aflat ca de atunci au mai rămas peste 80 de soiuri de meri, de peri, cireşi.
Fiecare soi de mar era folosit la ceva anume, de exemplu: mere pentru oţet, mere pentru a fi uscate la soare, mere pentru suc care puteau ajunge si la 500 gr. bucata, mere pentru placinte, mere dulci pentru consum direct care puteau sa stea şi 4-5 luni in fîn sau grâu, mere timpurii de iunie, sau mere de toamna, sau mere şi pere care rezistau pina la -10 grade Celsius, pere pentru obţinerea alcoolului. Acest alcool era folosit de multe ori în locul spirtului sanitar ca şi dezinfectant cu capacităţi vindecătoare deosebite. Am aflat multe lucruri pe care in viaţa de zi cu zi nu le-aş fi dat atenţie.
De aici am mai vizitat o gospodărie a unui fermier (pe nume LACI ) care trăieşte asemănător cu viaţa descrisă in cărtile ANASTASIEI.
Am ajuns înapoi la gazdele noastre după ora 15.00 şi pentru că vremea era ploiosă am rămas in casă să vizonăm cîteva filme despre permacultură (agricultură biodinamica practicată la 1000-1500 metri altitudine ) despre o comunitate Rodnoje din Rusia, şi filmele despre Megre.
Cei care nu doreau să asiste la filmuleţe duceau tot feluri de alte discuţii.
Una din temele cele mai importante a fost despre învăţământ. Despre şcoala lui Shetinin şi necesitatea schimbării în învăţământ a modului de lucru între profesori şi elevi. Copii care ar trebuii educaţi fără dominare şi fără a insufla frică (frică de examene), despre sistemul actual de învăţământ în care se bombardează copii cu teorie La sfârşi lui sunt profesorii care aplică practic în viaţa de zi cu zi materia ce o predau���������������������������Shetinin se lucrează practic ceva după care se caută explicarea aplicaţiei în mod teoretic.
Din discuţiile cu cei din Ungaria am observant că omul modern nu ar fi în stare să se descurce singur, în cazul în care ar rămâne în pustiu. Şcoala de azi nu te pregăteşte pentru viaţă ci doar dă diplome fără de care nu ai cum să te angajezi în societate. Sunt foarte mulţi copii care fac şcoala pentru că dă bine să ai o diplomă pentru că părinţi îi obligă. Copii nu-şi mai ascultă sufletul pentru că societatea nu-i lasă. Oraşele mari, metropolele scot mii de oameni cu diplome care nu sunt în stare să se auto susţină singuri. Aceştia dacă ar ajunge să rămână izolaţi ar muri pentru că nu ar şti ce să facă.
Au fost discuţii pe necesitatea legării şcolii de natură. Şcoala generală ar trebui să fie astfel organizata încât după terminarea ei să poţi să te descurci în cazul în care rămâi singur. Să ai implantat în fiinţa ta elementele generale de viaţă .
Ar urma şcoala profesională sau liceul. Cei care termină aceste şcoli ar trebui să fie în stare să înveţe pe alţii (să tindă să fie un profesionist în ceea ce face). În cazul liceului ca şi al facultăţilor sunt multe materii care nu folosesc în viaţă. De exemplu la terminarea liceului ar trebui să şti să-ţi gestionezi viaţa singur.
Din vorbă in vorbă s-a facut deja ora 1.00 şi ne-am dus la culcare. Afară tot ploua aşa că am fost obligaţi să ne cerem sub un acoperiş şi am vorbit cu fermierul LACI baci să ne primească la el la fermă. Astfel am aflat de la el de ce în loc să-şi cumpere o casă a preferat să cumpere o fermă de vaci pe care a modificat-o ca şi locuiţă. Răspunsul lui era:
L energia foştilor stăpâni. Cind cumperi o casă nu ştii ce energii au fost acolo. În schimb energia animalelor este mai apropiată de cea a naturii şi este într-o armonie mai mare cu universul decît cel al oamenilor . De asta el a preferat să se mute într-o fermă. Lucru confirmat de noi dimineaţa la trezire cind ne-am dat seama că nici nu ne-am întors de pe o parte pe cealaltă cu toate ca am dormit pe jos in sacii de dormit.
A urmat ziua de duminică cu un soare care nu ne prea îndemna să ne întoarcem acasă.
Ne-am despăţit de oamenii care au mai rămas, de gazdele noastre prin îmbrăţişări lungi şi cu sentimentul că ne cunoştem de foarte multă vreme. Poate şi din cauza că deviza gazdelor era: “La noi nu există cuvintele TREBUIE sau EU VREAU CA TU SĂ FACI ASTA” Fiecare a făcut ce a simţit el să facă. Dacă vroiai te odihneai, puteai participa la bucătărie, te plimbai in natură, te jucai cu câinele sau copii. Nu era nici un program stabilit de cineva anume ci au venit idei din discuţiile dintre noi, acestea au născut dorinţe care au devenit de fapt program pentru a doua zi (program ce nu era bătut in cuie). Acum cind ma gindesc la ce a fost încep să înţeleg cum se derulează de fapt stabilirea programului copiilor din şcoala lui Shetinin.
Cred că în viitor putem să facem şi la noi în ţară astfel de întâlniri din care o să avem doar de câştigat. Lansez pe această cale o invitaţie către cei doritori, să vină cu propuneri pentru o locaţie de a organiza o astfel de întâlnire a cititorilor cărţilor lui Megre, pentru a ne cunoşte şi a lucra împreună în viitor.

Pace Lumină şi Iubire
Atty



Un comentariu:

Elefant.ro - Premium
Bio-Cosmetics.ro